sensational salad
Bernhard Willhelm Toamna/Iarna 2012
Nu stiu daca sunteti tot atat de entuziasmati de stilul lui Bernhard Willhelm pe cat sunt eu. Oricum ar fi, trebuie să-i recunoasteti meritele de designer, si de veritabil artist. Colectiile lui sunt sincere si radiante, pline de energie si umor. “Regulile” modei sunt importante pentru Willhelm doar in masura in care pot fi incalcate. Pentru ca Bernhard Willhelm preferă improvizatia in locul solutiilor artificial finisate, iubeşte culorile puternice şi accesorii creative atunci când toată lumea le evită, este spontan în timp ce lumea s-a decis ca este cuminte sa fii rezonabil. Şi, cu toate astea, el creaza haine reale pentru oameni reali. Abordarea lui nu este nici puerila, nici naiva, cum ar parea la o privire superficiala. E doar o perpectiva mai umana asupra felului in care ne putem imbraca. Moda este pana la urma despre modul in care alegem sa interactionam cu hainele, si asta poate avea haz sau nu (depinde de persoana). Colectia feminina Bernhard Willhelm, Toamna/Iarna 2012, e un colaj textil, sustinut si de un styling pe masura. Make-up-ul mi se pare genial!
Colaj
Colajul, una din tehnicile mele favorite, este inca foarte la moda. Si asta în conditiile in care moda însăşi a devenit un imens colaj al culturii contemporane. Iată un editorial, cu totul special, publicat in Vision China, într-un numar inspirat de opera lui Alexander McQueen.
Colaje handmade: Ashkan Honarvar/ Editor : Ujin Zhou/ Fotograf: Yin Chao / Styling : Qiaoran & Josh @ Babyghost / Model: Wawa
Backstage Toamna/ Iarna 2012/2013
Pentru cei interesati sa vada noile tendintele masculine pentru toamna/iarna 2012/ 2013, fotografiile de catwalk, postate pe site-urile “oficiale” sunt extraordinar de practice. Insa, dupa parerea mea, nimic nu se compară cu imaginile din culise, mai ales daca sunt fotografiate de Sonny Vandevelde – “the fashion photographer trying to give you a glimpse behind the scene”. Si, intr-adevar, in backstage hainele arata mai “reale” şi mai”vii”. E un tablou spontan si alternativ, care cuprinde informatii folositoare: vestimentatie, expresie, personaj, postura. Deodata hainele sunt firesti, eliberandu-se de stereotipiile, conventiile, si derulajul mecanic de pe catwalk. De data asta, vedem niste baieti care-si fac treaba şi par sa se si distreze… etaland haine de designer.
Rick Owens
Henrik Vibskov
Raf Simons
Damir Doma
Thierry Mugler
Dries Van Noten
Dior Homme
Jean Paul Gaultier
Givenchy
John Galliano
Shohei Otomo
Puţini sunt artistii capabili sa-si impuna propriul limbaj vizual construind pe coordonatele unui background tradiţional. Iar japonezul Shohei Otomo ( Hakuchi) este unul dintre acei câţiva. Nu stim prea multe lucruri despre el (si asta pentru ca nu putem citi in japoneza). Stim ca a absolvit celebra Tama Art University (unde s-au pregatit si Issey Miyake sau Yasuhiro Mihara), şi, imediat dupa aceea, a devenit cunoscut prin repertoriul sau inedit. Formula sa artistica recurge la cateva mijloace plastice elementare – desen in pix, ilustratie alb-negru, accente de roşu. Lucrarile sunt mai mult decat expresive, puternice, incarcate cu o autentica pasiune creatoare şi condimentate cu o atenţie deosebita pentru detalii. Deşi ne putem face o idee despre sursele sale de inspiraţie – manga, iconografia tradiţionale japoneza, benzile desenate occidentale, tinuta gheishei sau a samuraiului, este destul de dificil să incadram arta lui Shohei într-un anumit stil. Pentru mine, e ca si un Sin City interpretat a la japonaise, sau ca o alternativă cartoonish a faimoasei coperte “Homogenic”, de la Bjork, lucrata in colaborare cu Alexander McQueen.
Dar, ceea ce apreciez in primul rand la arta Shohei Otomo este vitalitate personajelor, entuziasmul cu care amesteca violenţa cu elemente suculenta din modă, adăugand o doză de umor. Cred că europenii sunt limitati la o anumită înţelegere a culturii japoneze, pe care tind sa o defineasca oarecum schematic: minimala, intelectuala, sobra, lipsita de culoare (nu asta credem si despre moda japoneza? ). Dar, asa cum stilul Harajuku ne-a arătat deja, există atata creativitate acolo, mult mai multa sensibilitate, teatralitate şi optimism creativ. Iar arta lui Shohei Otomo ramane o dovadă concludenta in acest sens.
