Archive for mai 2011

Tataia

TATAIA este o culegere de viziuni despre romani si Romania, despre viata culturala si sociala de astazi.

TATAIA este o revista de „folclor contemporan”, apare bianual, si este editată de Asociaţia NOI FACEM BINE.  Apreciem calitatea prezentarii grafice si continutul experimental- revista evolueaza liber si creativ (adica la TATAIA poti „trimite chestii”). Afla mai multe pe tataia.net

Soldurile la vedere!

Moda jongleaza intotdeauna cu o parte a corpului sau alta, „mutandu-se” frecvent de la bust inspre talie, de la umeri spre picioare, etc. In ultima vreme (si cred ca si ceva timp de acum incolo), moda acordă o atenţie deosebita şoldurilor. Şi nu există nicio parte a corpului feminin mai sexy decât soldurile – sunt de acord!

De aici o mare varietate de body-uri si de costume de baie foarte rascroite, si cateva rochii exceptionale cu soldurile la vedere – vezi colectiile  Haider Ackermann sau Nicolas Taralis Andreas.

 

Costumul de baie vs. Mondrian

Fiindca se poarta hainele inspirate dupa marii artisti, pentru ca este tres chic sa faci o colectie inspirata dupa Brancusi, Picasso, Dali, Delaunay etc., de ce nu am aprecia si un Mondrian ?
Piet Mondrian este deja celebru in moda, datorita lui Yves Saint Laurent, dar mai exista si o colectie de costume de baie inspirata din arta lui .

Mai jos, cateva imagini din „Colectia Mondrian”, semnata Sarah Schonfield.

Bec

Nu ma dau in vant nici dupa „vintage”, nici dupa „hand-made”, dar trebuie sa recunosc ca orice proiect de acest gen iti poate aduce si niste surprize placute. Ca si acest inel-tip-bec, creatie semnata Alexandra Ivascu, pe care l-am remarcat sambata la un targ de vintage. Alexandra este proaspata absolventa a UAD Cluj si, inafara de haine, are si o  interesanta colectie de accesorii. Iar mie mi s-a pus pata pe Bec.

Bec pe care, totusi, nu l-am cumparat- poate fiindca e prea voluminos, poate fiindca nu se si aprinde! Dar apreciez conceptul, si cred ca se poate dezvolta mai departe – dupa mine obiectul de design inseamna un obiect structurat pe o idee puternica si clara, dar care trebuie optimizat, pana ce nu-i mai poti reprosa nimic. Oricum partea de baza e conceptul, si incarcatura creativa, in cazul de fata, incontestabila!

Excesallareas

Matthew Stone ( artist şi şaman) este  cunoscut mai ales datorita fotografiilor sale, acele  nuduri „dureros de frumoase”. Oricum, el are si cateva minunate colaborari cu reviste de modă… Mi-a placut  The Creator of Devotion din Vogue Hommes Japan, si-mi place si noul editorial din i-D Magazine (# 313, The Hedonist Issue).

Folosind o scenografie spectaculoasa si un styling superelaborat – Matthew Josephs, aceste tablouri depasesc banalitatea unui simplu editorial (dimensiunea”comerciala” a proiectului se camufleaza complet in bogatia detaliilor plastice).  Surprinse in ipostaze extatice, personajele sunt fascinante si neverosimile.

 

Excess all areas
i-D Summer 2011
Photography – Matthew Stone
Styling – Matthew Josephs
Set – David White
Make Up – Isamaya Ffrench
Models – Alek Wek @ Storm / Daniel Bamdad @ Elite Milano/ Korrel Kennedy and Theio Maddix @ Elite London

Moda, machiaj, iluzionism

 

Experimentele „la suprafata” influenteaza uneori formele si perceptia noastra asupra lucrurilor. Distorsiunea, trompe l’oeil-ul, ambiguitatile si paradoxurile vizuale si-au gasit un mediu propice in universul modei. O tema care ma intereseaza in mod deosebit, si o dimensiune pe care o gasesc intotdeauna incitanta – chiar trebuie sa te uiti de doua ori ca sa te lamuresti ce se intampla!

Looking Twice este titlul unei expozitii de moda, tinuta recent la Londra. Dedicata Modei si Iluzionismului, expozitia reunea mai multe creatii ale studentilor de la St. Martins, Edinburgh College of Art etc. Proiectul in sine este interesant prin faptul ca dezvolta creativitatea si inovatia, speculand calitatile cameleonice ale suprafetei textile, si reconfigurarea formei vestimentare prin distorsiune vizuala (vezi mai multe detalii aici ) .

Moda se foloseste foarte (si din ce in ce mai) des de efecte si iluzii optice, adora distorsiunile, deghizarile si trompe l’oeil-ul, de la structura pieselor vestimentare la trucurile de make-up. Urmariti ultimele coperte ale revistei i-D, pentru inca o mostra de iluzionism.

De Primavara/ Vara 2011

Nicolas Andreas Taralis este un designer de origine canadiana / a studiat la Parsons, şi apoi la Viena, sub indrumarea lui Helmut Lang / a lucrat pentru Dior Hommes şi Cerruti / Taralis si-a lansat propriul label în 2003 / el isi prezinta colecţiile la Paris … si este unul dintre designerii mei preferati.

Va amintiti tunsorile de inspiratie monahala si personajele in gen Adso (din Melk) dintr-o colecţie trecuta? Sau camasile insângerate din colectia sa de toamna/iarna 2011? Designerul adoră costumele negre si camasile albe, iubeste pielea, voalul, bumbacul si denimul, pe care îi place să le lucreze asiduu, pana la transfigurare. Iată si câteva piese din colectia Nicolas Andreas Taralis Primavara/Vara 2011 . Îmi plac siluetele,  taieturile, suprapunerile şi desenul tivurilor.

 

Tony Orrico

De data asta nu este vorba despre moda, ci despre un proiect de arta contemporana; mi se pare extraordinar si poate fi o conexiune interesanta pentru alte medii creative. Uitati-va la aceste desene!

Tony Orrico este un artist american şi este autorul acestor senzaţionale desene in grafit. Partea spectaculoasa a proiectelor sale consta in faptul ca isi foloseşte propriul corp ca instrument de lucru, acţionând ca un fel de spirograf uman.

Artistul apeleaza la experienta sa in dans şi coregrafie, pentru a acoperi cu desene suprafete imense, folosind mişcări ca de dans. Actionand continuu, si cu toata deschiderea bratelor, pentru a descrie cercuri si spirale, Tony Orrico „danseaza” uneori ore in sir pentru a finaliza una dintre aceste lucrari . Nu stiu daca in cazul lui functioneaza modelul artistului-aflat-in-transa sau cel al artistului-campion, dar desenele sale abstracte au o plasticitate deosebita, şi  par oarecum familiare, fiind structurate pe simetria corpului uman. Ador acest gen de proiecte, care au la baza o formula simplă si de substrat, in care tehnologicul fuzioneaza cu organicul . Rezultatul, în termeni de artă sau de orice altceva, este complet. Si uimitor.

Nu e nevoie de prea mult artificiu si nici de make-up pentru a ajunge direct în miezul lucrurilor, nu-i asa?