Arta

Sergei Polunin in „Take Me to Church”

sergei polunin_hozier01 sergei polunin_hozier02 sergei polunin_hozier03 Sergei-Polunin_Hozier1 sergei-polunin-hozier_take-me-to-the-church

Muzica si dansul nu s-au intalnit niciodata atat de mult ca in ultima vreme. Imi place acest trend. Dupa remarcabila colaborare dintre Sia si Maddie Ziegler apoi Shia LaBeouf, performance-ul balerinului rus Sergei Polunin pentru celebra piesa a lui Hozier – Take Me to Church nu poate fi decat o surpriza placuta. O piesa perfecta si un dans care-ti taie respiratia. Video-ul a fost regizat de fotograful David LaChapelle.

 

 

 

Levi Van Veluw pentru Hermes

levi van veluw x hermes_shanghai store wide levi-van-veluw x hermes shanghai levi-van-veluw x hermes-shanghai_detail 3 levi-van-veluw x hermes_shanghai store levi-van-veluw x hermes-shanghai_detail 1 levi-van-veluw x hermes-shanghai_detail 2

Levi Van Veluw pentru noul magazin Hermès din Shanghai/ imagini: behance.net

In 12 Septembrie 2014, Hermès a sarbatorit marea deschidere a unui adevarat palat in Shanghai. Este vorba de o cladire pe 4 nivele, ale carei vitrine au fost decorate de artistul belgian Levi van Veluw. Pentru aceasta ocazie speciala, Van Veluw a conceput o instalatie din lemn extrem de sofisticata. In centru acesteia se afla motivul calului – simbol al calatoriei (Paris via Shanghai) si numitor comun al traditiilor Orientale si Occidentale.

Pentru a realiza aceasta lucrare, Levi van Veluw a muncit impreuna cu 16 muncitori chinezi timp de 4 saptamani in zona industriala a Shanghai-ului. Tot ce este expus in vitrina magazinului Hermès a fost realizat manual. Hermès Maison din Shanghai este al cincelea spatiu de acest gen dupa cele din Paris, New York, Tokyo si Seoul.

 

Sebastian Bieniek – Doublefaced

sebastian-bieniek-double-4 sebastian-bieniek-double-2 sebastian-bieniek-double-1

doublefaced

sebastian-bieniek-doublefaced5

Sebastian Bieniek, fotografii din seria Doublefaced

Ceea ce-l face pe un artist diferit de toti ceilalti este probabil acea abilitate de a redefini continuu realitatea, adaugand o nota creativa la cele mai prozaice situatii. La prima vedere, portretele distorsionate din seria Doublefaced deruteaza privitorul. Dar sunt si intrigante, gratioase, haioase si bizare, amintind intucatva de demoazelele lui Picasso.

Sebastian Bieniek, un artist german binecunoscut pentru proiectele experimentale si subversive, marcheaza inca o data. Cred ca de data asta nu este pentru continutul conceptual al lucrarii, ci mai degraba pentru abordarea lejera si emotionala a conventiilor noastre de zi cu zi. (Daca ma gandesc bine, aceste imagini ar arata foarte bine si intr-un editorial de moda din Dazed & Confuzed..)

Vezi toate imaginile din aceast serie aici

InsideOUT

Arta – Hexagon (1980), Florin Maxa (acrilic si pe panza foto-sensibila)

Design: Terrarium, Score & Solder (sticla lucrata manual)

Obiectele Erwinei

Daca tot vorbim de conexiunile creative intre moda si arta contemporana, am descoperit recent lucrarile Erwinei Ziomkowska, o artista poloneza, mare amatoare de instalatii si de obiecte absurde. Fie ca ne referim la impactul vizual al acestor obiecte, la aluziile fashion sau la absurditatea lor gratioasa, aceste piese merita toata atentia noastra.
Un set de lenjerie, un clutch sau o pereche de pantofi sunt tot atatea pretexte pentru exercitii estetice si conceptuale. Referindu-se la abordarea personala, artista se declara „minimalista” : ea opteaza pentru activitati repetitive si gesturi compulsive precum punctarea, scobirea, zgarierea, care se finalizeaza in obiecte extrem de simple, de o frumusete absurda si sterila.

„A crucial element for the understanding of the works presented is an omnipresent doubt, which appears here the whole time (but with a different intensity) with a gentle kind of tension underneath. This sense of uncertainty appears to drive the whole acting system, based on the principle of repetition, bringing to mind a ritual process of transition. Where the rhythm of multiplied actions organizes the change, thus activating a complex process of internal transformation.

As far as the ritual goes there is a sort of external manifestation easing the transformation appearance- the subject of time passing, taken simultaneously, is a component driving this process from the inside.”

imagini via saatchionline.com

Hoxton Window Project

The Hoxton Window Project, initiat de UNIT9 si curat de Anick Bregman, este unul din acele proiecte inspirate care isi propun sa ii apropie pe tinerii artisti de publicul mai larg. Sa vedem in ce consta el.

Este vorba de 4 vitrine situate pe Hoxton Square, Londra, pe care initiatorii proiectului si-au propus sa le decoreze cu lucrari de arta. Pana acum, Hoxton Window Project a implicat diversi artisti – pictori, graficieni, ilustratori. Matt Saunders, Benjamin Carr, Hattie Stewart, Su Kyung Lee, Jon Burgerman  sunt numai cativa dintre cei care si-au lasat amprenta pe suprafata vitrinelor din Hoxton Square; proiectul este inca in derulare, fiind deschis tuturor celor interesati.

Mai jos, puteti urmari un making-of, ilustrand proiectul artistului Jon Burgerman (artist and salad enthusiast).

 

 

Fotografiile lui Michal Macku

Fara doar si poate, opera lui Michal Macku este unica in peisajul fotografiei contemporane. În epoca fotografiei digitale, a manipularii digitale a imaginii și a Instagram-ului, experimentele sale de „gellage”, nudurile dramatice sau imaginile inchise in sticla, il plaseze pe lista pretioaselor specii pe cale de dispariție.
Michal Macku, fotograf ceh, a absolvit Institutul Politehnic din Brno și Institutul de Artă Fotografica din Praga. A inceput sa faca fotografii în 1978. Fiind obsedat de corpul uman și de imaginile sale, Macku continuă să-i exploreze resursele în fotografie. In cuvintele artistului:

I use the nude human body (mostly my own) in my pictures. Through the photographic process [of Gellage], this concrete human body is compelled to meet with abstract surroundings and distortions. This connection is most exciting for me and helps me to find new levels of humanness in the resulting work. I am always seeking new means of expression and, step by step, I am discovering almost unlimited possibilities through my work with loosened gelatin. Photographic pictures mean specific touch with concrete reality for me, one captured level of real time.

Michal Macku este cunoscut mai ales pentru lucrarile bazate pe tehnica numită gellage (care permite interventia artistului si remodelarea imaginilor originale). Macku experimenteaza si cu printuri de carbon sau obiecte de sticla cu imagini incastrate (asa-numitele glass gellages sunt imagini cu efect 3D, si mi se par absolut fantastice!)

Am selectat mai sus cateva dintre imaginile mele preferate din portofoliul artistului. Vezi mai multe pe site-ul artistului.


ERR

Imi plac proiectele interactive. Jeremy Hutchison, un artist londonez, este initiatorul proiectului ‘Err’ (un interactiv cu I mare). Err este rezultatul colaborarii artistului cu industria productiei de masa (in acest caz, e vorba de industria bunurilor de larg consum, care, dupa cum stiti, in sec XXI s-a mutat in India, China, Turcia, Taiwan, etc.).

Cum s-a derulat acest proiect?

Jeremy Hutchison a inceput prin a trimite mailuri la diferite fabrici (fabrici de incaltaminte si accesorii, articole sportive, jucarii, etc.). In ele, artistul solicita ca  unul dintre muncitorii de pe linia de producție sa propuna o versiune incorectă a produsului pe care îl face în fiecare zi. Usor de zis, greu de facut (oamenii nu sunt obisnuiti cu asemenea cereri absurde). Dupa multe solicitari si o corespondenta care reflecta nedumerirea producatorilor („are you jocking, sir?”), artistul s-a ales cu 17 obiecte disfuncționale, care au fost expuse alături de topuri de corespondentă confuza, chitanțe, certificate FedEx și ambalaje din carton.

Erratum continua proiectul Err, afisand obiectele imposibile rezultate din experimentul lui Jeremy Hutchison. Celebrand greseala si ironia, acest proiect de artă mai poate fi privit si ca o lecție de design. Pentru ca, adeseori, inserarea unei mici „erori”  în gandirea standard poate genera, dincolo de absurd, ceva nou si creativ.

Si dincolo de asta, artistul considera ca depasind barierele utilitatii imediate, aceste obiecte disfunctionale devin produse de lux. Corect, daca ne gandim ca luxul incepe o data cu depasirea granitelor utilitatii.