Archive for aprilie 2010

Hyeres 2010

Franta. Villa Noailles este un loc istoric, care, intre 30 aprilie- 3 mai 2010, gazduieste cea de-a 25- a editie a festivalului de moda si fotografie Hyeres . Anul acesta, inafara prezentarii celor 10 designeri si 10 fotografi, vor avea loc mai multe expozitii interesante – Dries van Noten, Steven Klein, A Shaded View on Fashion Film…

Festivalul de la Hyeres, care se desfasoara anual, din 1985, are deja reputatia internationala a unui eveniment hiperprofesional… si o rampa de lansare pentru designeri si fotografi de moda. Sa nu uitam ca pe acolo au trecut la un moment dat Viktor&Rolf, Gaspard Yurkievich, Sandra Backlund,  Felipe Oliveira Baptista etc.

The Dark Angel& the Bulb

Imi place Mariacarla Boscono (poate nu atat de mult cat lui Riccardo Tisci). O prezenta stranie- she’s the dark angel on the fashion scene. Iata cateva imagini dintr- un supereditorial din i-D magazine. Printesa, zapada de pe gene, silueta ca desenata… si becul! Clean fantasy- fotografii de Willy Vanderperre si un styling impecabil de Olivier Rizzo.

mariacarla si becul 1

mariacarla si becul 2

mariacarla si becul 3

surasa imagini: fashiongonerogue

sursa imagini: fashiongonerogue

vezi si celelalte imagini din pictorial

Benzi, fasii, bandaje, si spatiul dintre

A fost odata ca niciodata, inainte de inceputurile modei si a spectacolelor de catwalk, inainte ca hainele sa fie cusute, intarite, preformate si cambrate, era o vreme cand oamenii se infasurau pur si simplu in material.  Aceasta tehnica se cheama drapare, iar inainte de drapare , era doar infasurarea sau bandajarea. Bandajarea perfecta, din cap pana-n picioare, era rezervata defunctilor, pentru ca nicun om viu nu ar fi putut umbla, respira sau dansa astfel impachetat.

De atunci a trecut ceva vreme, s-a inventat elastanul, si iata ca benzile se poarta din nou. Inchipuiti-va, bandajele au devenit must-have! Se poarta asamblate sau incrucisate, in chip de topuri, rochii, cizme, costume de baie. Dar, pana la urma, ce poate fi atat de intrigant la o banda?

Intrebati-i pe Herve Leger (un guru al bandajului), pe Azzedine Alaia, Nicolas Ghesquiere, sau cel mai bine, pe fetele de la Rodarte.

bandaje
bandaje SF second skin
alte bandaje
alte bandaje- strans, lejer, straniu… palpitant?

Credeti in (r)evolutia vestimentara? In primitivism, calcule si matematici, traditie, tansgresiune sau stupiditate? Pentru ca oricare poate functiona la fel de bine, desigur, intr-un sistem coerent. Prin infinitele-i tehnici si variatiuni, bandajarea poate oferi cateva solutii interesante si creative.

Puteti folosi cateva benzi rigide sau elastice, va puteti bandaja piciorul ranit in turcoaz, puteti incerca un bandaj pentru cap daca va amintiti de primele colectii Alexander McQueen, orice, orice. O infasurare foarte stransa care modeleaza trupul, bandajul  lejer si asimetric ca un drapaj, benzile decorative care functioneaza pe post de trompe l’oeil sau de second skin. Ah, si chiar mai mult de atat …

tot bandaje
fiecare cu benzile, si cu cenzurile sale

Gareth Pugh- configurand corpul contemporan

Gareth Pugh este un tanar designer talentat, putin bizar si obsedat de costum pana in cele mai mici detalii, dar asta nu ar fi fost suficient ca sa-l aduca in atentia publicului, mai mult sau mai putin avizat, dar intotdeauna stupefiat. Gareth Pugh- vedeta  este pana la urma un tip sensibil, si este un vizionar, iar daca are parte de o sustinere la fel de „profesionala” (Ruth Hogben aici), el face din moda un spatiu al metamorfozelor, si al prezentelor insolite. Ca de obicei: cateva bucati de material textil si o silueta feminina- dar relatia dintre ele chiar spune o alta poveste. E vorba despre spectacol- un spectacol la superlativ!

Gareth Pugh Autumn/ Winter 09 , un film de Ruth Hogben

Am revazut acest filmulet cu ocazia proiectiilor speciale ASVOFF, care au avut loc in cadrul Cluj Fashion Week 2010.  O ocazie ca sa-mi amintesc din nou de Gareth Pugh, si de ceea ce-l face atat de deosebit pe scena modei contemporane. Costumele lui, ca si cele ale lui Thierry Mugler, Alexander McQueen, Rick Owens sau Hedi Slimane, nu sunt numai niste haine, ele redeseneaza o silueta, si reusesc sa contureze un nou personaj.

La Gareth Pugh, desi prezinta de multe sezoane pe catwalkul de la Londra sau Paris, se simte inca acea energie vitala si entuziasmul de inceput, acea fascinatie proaspata a celui care traieste ca sa faca moda, si nu traieste de pe urma modei. De fapt, creatiile lui au fost intotdeauna mai mult experimentale decat comerciale. Ramane sarcina celorlalti, mai putin talentati, sa faca din ele must-have-uri, sau fashionable objects.

Long live salads!

Nicola Formichetti versus Arcimboldo

Nicola Formichetti styling versus Arcimboldo


Obiectele imposibile

Moda nu este numai despre lucruri „serioase”, poate de asta nu se bucura inca de mare prestigiu in domeniul studiilor culturale. Am vazut deja sute de imagini ca cele de mai jos… nu-i asa?

pantofi creativi, si nu atat de imposibili!

pantofi creativi, si nu atat de imposibili!

Insa, ceea ce voiam sa subliniez este ca obiectele imposibile au rostul lor, ca si utopiile. Si daca ne gandim mai bine, e vorba tocmai de imposibilul transformat in posibil- in asta sta uriasul potential al modei. Pe scurt, asa cum spune Alice (in wonderland)- ar trebui sa ne gandim la 7 lucruri imposibile in fiecare dimineata, inainte de micul dejun.

Negru pe negru – moda in detalii

„Hoinarind” pe net am dat peste  un blog de fotografie contemporana, si apoi peste aceaste incredibile detalii:

detaliu

detaliu1

detaliu 2

detaliu 2

Aceste imagini (captate dintr-o expozitie Franck Sorbier, Guy de Malherbe, Galerie Vieille du temple, Paris) ilustreaza ceea ce poate deveni costumul, atunci cand este inteles ca opera de arta.

Cine e Franck Sorbier? Personal, il consideram un designer baroc si putin invechit; nu prea intelegeam in ce fel se intersecteaza creatiile sale cu universul Haute Couture. Trebuia sa vad aceste imagini, fotografiate de DavidRanc , ca sa inteleg mai bine de ce.

Franck Sorbier este designerul/ artizanul/ couturier- ul care isi impleteste povestea baroca din broderie, pene, dantele, paiete si rafie. Este  designerul care o imbraca pe Mylene Farmer.

Un astfel de exercitiu negru pe negru, substantial si aproape organic, arata ca materia textila este un simplu instrument in mainile creatorului, si poate fi continuu prelucrata, pana ajunge la transfigurare. Un rol imporant joaca aici si fotografia, o lentila nu-atat-de-obiectiva, care converteste suprafata vintage intr- un efect contemporan. Mai mult, aceste fotografii reusesc sa evoce forta unei prezente umane. Fascinant!

Iris van Herpen

Tendinta constructivista persista serios in peisajul modei contemporane, si este sinonima cu o viziune specifica asupra viitorului vestimentatiei. Putem intalni astfel de costume chiar si in cadrul autohton, mai ales in randurile studentilor de la facultatile de moda, asa cum s-a putut vedea pe viu la recenta Cluj Fashion Week 2010. E vorba despre un imaginar vestimentar care s-a dezvoltat treptat pe filiera Thierry Mugler- Gareth Pugh, si ale carui resurse nu sunt nici pe departe complet epuizate. Vesmantul este concomitent lucrat ca suprafata- textura, volum si schelet, facand loc unui corp cu afinitati intergalactice.

Ma intreb daca acest lucru se suprapune intr-adevar unui viziuni credibile asupra costumelor viitoare, sau rezoneaza doar cu fanteziile unei epoci dominate de tehnologiile avansate, de corpuri imputernicite si de instalatiile vii de tipul Lady Gaga. Personal, consider ca un vesmant al viitorului ar trebui sa fie mult mai putin „constructivist”, si mai mult „asumat” pe post de o a doua piele. Dar moda este un etern spectacol, si ce poate fi mai spectaculos decat aceste exercitii volumetrice care transforma siluete si sustin un trup protezat si extrapolat?

Materia vestimentara a modei este permisiva, iar exercitiile „textile” de tipul Iris van Herpen sunt de luat in considerare. Pentru ca designeri ca Iris van Herpen dezvolta aceeasi tematica, dar o fac intr-o maniera personala, la modul profesionist, ireprosabil.

Iris van Herpen work

Iris van Herpen work

Van Herpen este un designer olandez, absolvent de ArtEZ Art Academy, un designer care a lucrat cu Viktor&Rolf si Alexander McQueen. Spre deosebire de alti designeri futuristo- constructivisti, Iris van Herpen este vizibil pasionata de corp si de miscare, iar volumetrile ei sunt intotdeauna flexibile, lucrate pentru a potenta trupul mai mult decat a- l pun in forma. Si acesta este unul din atuu-rile ei, dincolo de talent si aptitudinile deosebite care o fac usor de remarcat.