Archive for mai 2012

Fotografie vs. Ilustratie de moda

Va amintiti machiajul din colectia de Toamna/Iarna Bernhard Willhelm? Manechinele cu fetele pictate ca niste ilustratii? Pentru ca hainele nu sunt niciodată de ajuns, nici styling-ul şi nici macar fotografia de modă nu mai sunt de ajuns, moda recurge la toate trucurile posibile.

In ultima vreme am observat un interes sporit pentru colaj sau ilustraţie de moda. Sa nu uitam ca, vreme de multe decenii, aceste tehnici „artistice” au fost eclipsate de fotografie. Dar astazi, cand exista mult prea multa fotografie, fotografi si aparate de fotografiat, spiritele rafinate ar prefera ceva mai creativ. Lumea pare sa se fi saturat de eternele cadre photoshop-ate cu derivatele lor.  Editorialul publicat in Dazed&Confused a fost inspirat de ilustratiile de moda ale lui Rene Gruau. Gruau a avut o influenţa majora asupra imaginarului modei in sec. XX , insa, la drept vorbind, acest gen de desene par invechite astazi. Insa nu si dacă le deplasezi de pe foaia de hartie pe suprafaţa corpului, aşa cum au procedat creatorii acestui editorial. Manechinele au fost literalmente transformate prin machiaj, portretele lor arata ca niste crochiuri trasate rapid pe fundalul ca o foaie alba.  Siluetele sunt inedite: parte desen, parte fotografie, parte produs comercial.

A Scanner Darkly, editorial in Dazed & Confused,  Iunie 2012/ fotograf: Daniel Jackson/ styling: Karen Langley/ make up: Yadim/ hair styling: Yannick D’Is/ modele: Ava Smith, Codie Young, and Madison Headrick.

Haine pentru Therni

Va mai amintiti costumatia Thernilor din filmul John Carter ? Ce poate fi mai interesant decat sa creezi costume pentru oameni din viitor sau din alte lumi? Mayes Rubeo, avand in portofoliul sau costumele de la „Avatar”, „Apcalypto” sau „World War Z”, a creat cateva piese interesante si in John Carter. Cum ar fi costumul lui Matai Shang (personajul jucat de Mark Strong) pe care l-am postat aici.

 

Beton cusut cu ata

Proiectul Stitching Concrete (in traducere „a coase betonul”) a fost dezvoltat de designerul german Florian Schmid. In primul rand, mi-a atras atentia aspectul „textil” al acestor piese de mobilier. Pe urma, am aflat ca e vorba de obiecte din beton „cusut”, ceea ce suna si mai interesant. In orice caz, conceptul este original: nu vezi in fecare zi betoane care arata ca textilele si nici mobilier stradal care seamana cu niste traiste handmade .

Daca va intereseaza procesul tehnlogic, va pot spune cate ceva. Pentru aceste scaune, banci sau tabureti, autorul a folosit o tesatura impregnata cu ciment. Materialul o data pliat in aceasta forma este umezit, in timp ce stratul de ciment se depune si se fixeaza intre material si un suport din PVC. Cat este inca ud, obiectul poate fi manipulat timp de mai multe ore. Marginile sunt cusute asa cum vedeti in imagini. Florian Schmid a folosit ata colorata, cea mai buna alegere, pentru ca accentueaza ideea de „textil”.  Obiectul final il poate pacali pe privitor, care are senzatia ca o tesatura este un material prea slab ca sa te poti aseza pe el.

Mai multe pe florian-schmid.com

 

Haine pentru o viata

Ce parere aveti despre aceasta imagine? Este fotografia unui cuplu emblematic al Secesiunii Vieneze –  Gustav Klimt si Emilie Louise Floge, tovarăşa sa de viaţă. Vă rog sa apreciati originalitatea tinutelor. Klimt este un artist recunoscut la scara mondiala; Emilie a fost designer şi femeie de afaceri. La acea vreme, Emilie se straduia sa promoveze in moda un stil vestimentar de nisă. Moda a jucat un rol important in miscarea Secession, a carei filosofie estompa limitele dintre artă şi meserii, dezvoltand conceptul de Gesamtkunstwerk. Deci, nu e de mirare ca cei doi, Klimt şi Emilie, au lucrat impreuna la cateva proiecte vestimentare.

Influenţata de mişcarea feministă şi de reforma vestimentara, Emilie a dezvoltat o mica afacere de moda, dar a creat si modele de avangarda, care erau in afara timpului lor. La inceputul secolului XX, în Viena, rochii ca cele de mai sus au fost adoptate doar in cateva cercuri restranse. Considerate niste experimente marginale, ele erau mult prea diferite de moda oficiala. Haine ca si acestea n-aveau cum sa devina „populare”. Mai recent, designeri ca si Rick Owens sau Nicolas Andreas Taralis au promovat si ei conceptul de roba ( care pana la urma este un mix perfect intre basic si androgin). In mod surprinzator, aceste costume pastreaza un iz de avangarda chiar si acum, dupa mai bine de 100 de ani.