Archive for ianuarie 2012

Lagerfeld Versus Lagerfeld

Cândva, la începutul anilor ’60, scriitorul argentinian J.L.Borges a publicat o povestioara intitulată „Borges şi eu„. Autorul vehiculeaza conceptul de Sine, separandu-l de persoana publica perceputa de cititorii sai. O metoda inspirata, la care Borges recurge in mai multe randuri de-a lungul prodigioasei sale opere, si care ii permite o anumita distantare si o atitudine critică faţă de sine însuşi. El se refera la Borges ca la cineva care ” a scris intr-adevar cateva pagini izbutite, insa acele pagini nu pot sa ma salveze.

Exista intodeauna un fel de modestie şi o autoironie in scrierile lui Borges. Nu putem spune acelaşi lucru daca ne referim la Karl… Insa, urmarind recentul interviu Karl Lagerfeld, lansat o data cu noua sa linie vestimentara pentru Net-A-Porter, am avut o senzatie diferita şi neaşteptata. Ajuns la venerabila varsta de 78 de ani, designerul sta de vorba cu sine insusi. Si, pentru prima dată, (şi ultima data, după cum pretinde el) este Lagerfeld vs. Lagerfeld. Va invit sa savurati!

 

Colivia (Partea a doua)

Colivie alba, colivie neagra… Gareth Pugh, Primavara/ Vara 2012.

Hush, editorial in Vogue Russia, Februarie 2012 / Model: Alla Kostromicheva / Foto: Emma Tempest/ Styling: Camilla Pole / Hair: Halley Brisker / Make-up: Zoe Taylor

 

Backstage Toamna/ Iarna 2012/2013

Pentru cei interesati sa vada noile tendintele masculine pentru toamna/iarna 2012/ 2013, fotografiile de catwalk, postate pe site-urile „oficiale” sunt extraordinar de practice. Insa, dupa parerea mea, nimic nu se compară cu imaginile din culise, mai ales daca sunt fotografiate de  Sonny Vandevelde – „the fashion photographer trying to give you a glimpse behind the scene. Si, intr-adevar, in backstage hainele arata mai „reale” şi mai”vii”. E un tablou spontan si alternativ, care cuprinde informatii folositoare: vestimentatie, expresie, personaj, postura. Deodata hainele sunt firesti, eliberandu-se de stereotipiile, conventiile, si derulajul mecanic de pe catwalk. De data asta, vedem niste baieti care-si fac treaba şi par sa se si distreze… etaland haine de designer.

Rick Owens

Henrik Vibskov

Raf Simons

Damir Doma

Thierry Mugler

Dries Van Noten

Dior Homme

Jean Paul Gaultier

Givenchy

John Galliano

Shohei Otomo

Puţini sunt artistii capabili sa-si impuna propriul limbaj vizual construind pe coordonatele unui background tradiţional. Iar japonezul Shohei Otomo ( Hakuchi) este unul dintre acei câţiva. Nu stim prea multe lucruri despre el (si asta pentru ca nu putem citi in japoneza). Stim ca a absolvit celebra Tama Art University (unde s-au pregatit si Issey Miyake sau Yasuhiro Mihara), şi, imediat dupa aceea, a devenit cunoscut prin repertoriul sau inedit. Formula sa artistica recurge la cateva mijloace plastice elementare – desen in pix, ilustratie alb-negru, accente de roşu. Lucrarile sunt mai mult decat expresive, puternice, incarcate cu o autentica pasiune creatoare  şi condimentate cu o atenţie deosebita pentru detalii. Deşi ne putem face o idee despre sursele sale de inspiraţie – manga, iconografia tradiţionale japoneza, benzile desenate occidentale, tinuta gheishei  sau a samuraiului, este destul de dificil să incadram arta lui Shohei într-un anumit stil. Pentru mine, e ca si un Sin City interpretat a la japonaise, sau ca o alternativă cartoonish a faimoasei coperte „Homogenic”, de la Bjork, lucrata in colaborare cu Alexander McQueen.

Dar, ceea ce apreciez in primul rand la arta Shohei Otomo este vitalitate personajelor, entuziasmul cu care amesteca violenţa cu elemente suculenta din modă, adăugand o doză de umor. Cred că europenii sunt limitati la o anumită înţelegere a culturii japoneze, pe care tind sa o defineasca oarecum schematic: minimala, intelectuala, sobra, lipsita de culoare (nu asta credem si despre moda japoneza? ). Dar, asa cum stilul Harajuku ne-a arătat deja, există atata creativitate acolo, mult mai multa sensibilitate, teatralitate şi optimism creativ. Iar arta lui Shohei Otomo ramane o dovadă concludenta in acest sens.

Nonconformistele

… blonde sau brunete?

Tank Girl ( Lori Petty, 1995) vs. The Girl With The Dragon Tattoo (Rooney Mara, 2011)

 

Jefta

Jefta este tanar (24), Jefta este talentat, Jefta iubeste arta, si, mai presus de toate, Jefta este obsedat de corpul uman. Opera sa fotografica graviteaza mereu in jurul acestui corp, explorandu-l in cele mai diverse moduri, luminandu-selectiv sau proiectand imagini asupra lui. Cateodata ii place sa il inghete, altadata sa-l dezghete fragmentandu-l, il construieste sau il de-construieste, il chestioneaza continuu pentru a-l rafina in cele din urmă in ceea ce se cheama o formula artistica personala.

Jefta Hoekendijk, sau si mai simplu, JEFTA, este autorul acestei serii fotografice, intitulata Human Sculpture.

 

Alte obiecte creative

Clutch Alexander McQueen versus Sebastian Errazuriz Magistral Cabinet .

Un puzzle de Christopher Kane

Ati purta o rochie croita ca un puzzle?

Indiferent daca ati face-o sau nu, eu am simtit nevoia s-o mentionez aici, intr-un post. Si asta, cel putin din doua motive. In primul rand, pentru ca am o sincera admiratie fata de ceea ce face Christopher Kane ca designer, imi plac temele si accesorizaile inedite, siluetele foarte precise dar lipsite de ostentatie, croiurile neconventionale, si faptul ca piesele sale sunt extrem de purtabile. În al doilea rand, rochia-tip-puzzle este unul dintre conceptele mele favorite pentru sezonul de primavara / vara 2012. Şi da, as purta oricand o haina de acest gen! Mai ales daca este executata cu atata precizie.