1st class salad
Despre Kimiko Yoshida
Fotografia semnata Kimiko Yoshida se traduce prin nenumaratele sale autoportrete. Beneficiind de un styling complex, imaginile sunt interpretari plastice dezvoltate in jurul unor teme importante – mireasa, uniforma, masca etc. Artista de origine japoneza traieste in Franta din anii 90, iar opera ei se inspira din moda, pictura, film, teatru, literatura. Seriile de fotografii sunt pur si simplu fascinante – sper ca, la randul lor, pot sa va inspire.
more: http://www.kimiko.fr/
Kreayshawn
Natassia Gail Zolot (cunoscuta sub numele de Kreayshawn) are un stil particular. De fapt, adora sa poarte piese colorate si haioase, haine no name asezonate cu tatuaje „cartoonish„- un mix personal si femecator. Rapperita americana a ajuns de curand in centru atentiei datorita unor piese precum „Guci Gucci” in care ia in raspar brandurile fashion si simbolurile promovate de ele. Pentru ca subculturile urbane si muzica in general reprezinta o continua sursa de inspiratie in moda, Kreayshawn este una si din fetele care apar pe coperta ultimului numar al revistei i-D .
Altfel de Gentlemen
Pentru ca de-acuma ne pregatim cu totii psihologic pentru o noua toamna, m-am gandit la o colectie de toamna care pastreaza inca ceva din vibratia calda a verii, m-am gandit la ceva colorat si spiritual ca si designul unui Walter Van Beirendonck.
Desi este reprezentant de frunte al avangardei belgiene, probabil ca Van Beirendonck nu se bucura de aceeasi popularitate in termeni fashion ca si confratii sai – Margiela, Bikkembergs, Demeulemeester, van Noten etc. Si probabil ca nici nu asta urmareste in mod absolut. Cu fiecare noua colectie experimenteaza ceva nou, iar prezentarile sale socheaza tocmai prin viziunea insolita. La Walter Van Beirendonck, creativitatea este cuvantul de baza, si spre deosebire de cei mai multi designeri ai generatiei sale, la el putem vorbi de orice altceva inafara de repetitie si manierism. Pentru colectia masculina de Toamna-Iarna 2011/2012, designerul alege o abordare diferita, in sensul ca surprinde prin „normalitate”. Hainele sunt foarte „purtabile” si de o eleganta ca la carte. Modelele au fost alese de pe strada, iar tinutele combina spiritul tribal cu un dandysm care aminteste de personajele descrise in cartea lui Daniele Tamagni- „Gentlemen of Bacongo”. Personajele imaginate de Van Beirendonck sau personajele ilustrate in cartea lui Tamagni au in comun cateva trasaturi esentiale : culoarea, eleganta, hazul si un mare entuziasm creativ. Si, pentru ca nu sunt adepta sindromului depression chic, cred ca moda are nevoie din ce in ce mai mult de genul asta de entuziasm.
Helmut Lang – „Make it Hard”
V-aţi pus vreodata intrebari despre circuitul hainelor in natura, sau despre metamorfozele textilului în viaţa noastră de zi cu zi? Fiindca eu sunt genul care isi pune astfel de intrebari, de aceea senzatiile mele vizavi de moda evolueaza intr-o gama larga de nuante – de la incantare si entuziasm, la dezamagire si, uneori, dezgust.
In ceea ce-l priveste pe Helmut Lang, designerul-vedeta a anilor ’90, el tocmai a renuntat la o gramada de „carpe” cu semnatura (colectate in 25 de ani de activitate fashion). Si nu numai atat – deseurile au fost transformat in obiecte de arta, si re-incadrate in circuit.
O figură de frunte a minimalismului anilor ’90, Helmut Lang a avut o contributie semnificativa in istoria modei. În urma achiziţiei brandului său de către Grupul Prada, care a avut loc cu şase ani în urmă, Lang se retrage oficial, mutandu-si proiectele artistice in studioul sau din Long Island. Aflat acum la cea de-a doua expozitie personala, designerul are in continuare destule resurse creative.
„Make it Hard” este colectia de sculpturi-coloane, pe care designerul-artistul o expune la The Fireplace Project, East Hampton , si care poate fi vizitata pana in data de 8 august. Piesele sunt fabricate din lana, piele, plastic, pene, blana, metal si alte deseuri obtinute in urma distrugerii obiectelor vestimentare marca Helmut Lang.
Late Bloomers
În ciuda alb-negrului de fiecare zi, a bejurilor si tonurilor de „nude”, a griurilor si pastelurilor la moda, presarate de cateva fluorescente, consider că mai avem nevoie si de putina culoare. Ma refer la culorile adevarate, sincere, clare, vitale – cele care ar adauga puţină bucurie şi fantezie garderobelor noastre de vară.
Si cu asta, voi atinge si o chestiune care ma preocupa in general, vizavi de vestimentatia actuala. Ma intreb tot mai mult ce s-a intamplat cu culoarea? Pentru ca moda actuala favorizeaza monocromiile, si evita in permanenta culoarea. Un accesoriu neon sau cateva piese Gucci vopsite in fuxia si turcuaz nu mi se par deloc convingatoare. Cand din peisaj dispar culorile dispare si ceva din emotia pe care o provoaca o aparitie sau o haina… Cred ca e vorba de o saracire semnificativa a limbajului vestimentar si de iefinirea constanta a hainei (la propriu si la figurat!). De asemenea, mai stiu ca a folosi culorile liber si luxuriant, in ansambluri vestimentare complexe, presupune o anumita mobilizare si un real talent – pentru ca nu oricine stapaneste culoarea. Putini sunt cei ca Mary Katrantzou, Westwood, Lacroix, Galliano, Kenzo – pasari (din ce in ce mai) rare in peisajul vestimentar contemporan.
Nu contează ca iti construiesti o garderoba de rochii elegante de la Marc Jacobs, Givenchy şi Katrantzou (cum ar fi cele recomandate în Vogue USA, numarul din August), sau doar combini cateva tinute si accesorii colorate cumparate de la designerii locali cu o superba piesa no name. Conteaza fantezia, creativitatea, stralucirea, imprimeul, conteaza culoarea!
Tataia
TATAIA este o culegere de viziuni despre romani si Romania, despre viata culturala si sociala de astazi.
TATAIA este o revista de „folclor contemporan”, apare bianual, si este editată de Asociaţia NOI FACEM BINE. Apreciem calitatea prezentarii grafice si continutul experimental- revista evolueaza liber si creativ (adica la TATAIA poti „trimite chestii”). Afla mai multe pe tataia.net
Bec
Nu ma dau in vant nici dupa „vintage”, nici dupa „hand-made”, dar trebuie sa recunosc ca orice proiect de acest gen iti poate aduce si niste surprize placute. Ca si acest inel-tip-bec, creatie semnata Alexandra Ivascu, pe care l-am remarcat sambata la un targ de vintage. Alexandra este proaspata absolventa a UAD Cluj si, inafara de haine, are si o interesanta colectie de accesorii. Iar mie mi s-a pus pata pe Bec.
Bec pe care, totusi, nu l-am cumparat- poate fiindca e prea voluminos, poate fiindca nu se si aprinde! Dar apreciez conceptul, si cred ca se poate dezvolta mai departe – dupa mine obiectul de design inseamna un obiect structurat pe o idee puternica si clara, dar care trebuie optimizat, pana ce nu-i mai poti reprosa nimic. Oricum partea de baza e conceptul, si incarcatura creativa, in cazul de fata, incontestabila!
Excesallareas
Matthew Stone ( artist şi şaman) este cunoscut mai ales datorita fotografiilor sale, acele nuduri „dureros de frumoase”. Oricum, el are si cateva minunate colaborari cu reviste de modă… Mi-a placut The Creator of Devotion din Vogue Hommes Japan, si-mi place si noul editorial din i-D Magazine (# 313, The Hedonist Issue).
Folosind o scenografie spectaculoasa si un styling superelaborat – Matthew Josephs, aceste tablouri depasesc banalitatea unui simplu editorial (dimensiunea”comerciala” a proiectului se camufleaza complet in bogatia detaliilor plastice). Surprinse in ipostaze extatice, personajele sunt fascinante si neverosimile.
