unique salad
Renaissance
sursa imagine fashionindie.com
Ce sa mai comentezi la o asemenea imagine?
Pot spune doar ca Matthew Stone este artistul care merita mai mult decat un simplu bookmark, iar pictorialul acesta, intitulat „The Creator of Devotion”, si publicat in Vogue Hommes Japan, ar trebui printat si lipit pe pereti!
“Optimism is the Vital Force that Entangles itself with and then Shapes the Future.” – Matthew Stone
(vezi intregul pictorial, cu fotografii de Matthew Stone, styling de Matthew Josephs din Vogue Hommes Japan, probabil cea mai creativa si avangardista revista de moda contemporana!)
Clasic?
Vorbind despre moda, si despre noile tendinte de toamna/iarna 2010, s-ar putea spune multe. Putem vorbi de o gama cromatica restransa la bejuri-negruri-accente de rosu aprins, despre noi si noi texturi, despre croiuri creative… trebuie sa vorbim in primul rand despre calitate. Ce inseamna haine „de calitate” sau design „de calitate”? Daca ar fi sa aleg ceva emblematic, care rezuma cu succes toate caracteristicile enumerate mai sus, m-as opri un pic asupra colectiei Lanvin.
imagini de pe style.com
Clasic, din nou?! Minimalist? Sobru? suna cam plictisitor si vag pentru a descrie o colectie ca cea gandita de Alber Elbaz pentru o toamna/iarna 2010, la Lanvin. In fata unei demonstratii stilistice si tehnice de acest gen (si Elbaz ne-a servit pana acum mai multe), nu poti ignora calitatea produselor – nu poti ignora munca depusa acolo. Nu oricine stapaneste la acest nivel materialele si asezarea lor pe corp, intr-o maniera care da la final un aspect „dintr-o bucata” , cum vedem aici. Cum sa nu-ti doresti oricare din aceste haine? dar accesoriile?
Deci, a nu se confunda „clasicul” sau „minimalismul” (mult trambitate ca noile tendinte de toamna/iarna 2010 sau primavara/vara 2011) cu asa ceva. Epurarea liniilor si eliberarea de detalii inutile nu sunt suficiente si nici nu garanteaza calitatea unui produs de design. Ce vedem in colectia Lanvin este de fapt un exercitiu complex: un costum foarte elaborat, curat, corect, creativ, feminin, urban, contemporan. Este acel savoir faire al adevaratilor croitori, ca si Elbaz, care pot reinventa ceva in termeni clasici sau minimali. O data inteles acest lucru, inveti sa filtrezi cu succes oferta textila de pe piata, si investesti altfel intr-o rochie, un mantou sau un taior. Alegi ceva anume pentru ca da! este, intr-adevar, o opera de arta!
*vezi mai multe imagini si detalii pe style, sau urmareste intreaga defilare Lanvin Fall 2010 pe youtube.
Theyskens’ Theory?
Se pare ca Olivier Theyskens s-a reintors pe scena modei, de asta data la New York, de asta data mai lejer (dar la fel de sensibil si aristocrat), de asta data in colaborare cu labelul „Theory”. Din asta rezulta ceea ce se cheama „Theyskens’ Theory” – o abordare minimala si delicioasa. Si ceva mai accesibila, dupa cum remarca Eric Wilson, intr-un review de pe celebrul blog new-yorkez On The Runaway :
„The price of luxury fashion has been out of line with reality for some time, and only since the recession have designers bothered to address that fact. Mr. Theyskens, while re-evaluating his place in this world, decided to try something different and designed a collection for Theory, the captain of contemporary fashion, for spring. The prices are a bit higher than those of Theory, but much less than Mr. Theyskens’s work for Ricci, and for Rochas before that.”
sursa imagine: runway.blogs.nytimes.com
Lasand la o parte toate rochiile minunate cu care a alimentat de-a lungul timpului aparitiile de pe covoare rosii (pentru Rochas sau Nina Ricci), designerul face si proba mai realista a personalitatii si profesionalismului sau. Pentru ca, de data asta, la NY, recurge la un truc simplu si foarte onest, adica do-it- yourself (si cred ca i-a iesit). Curat, stilat si androgin – ai zice ca pe podium defileaza Olivier insusi, multiplicat in 35 de ansambluri ready-to-wear!
Acesta e conceptul, si asta-i teoria!
Obiect textil identificat
Uneori, cand dau peste ceva de genul acesta, imi spun din nou: textilul este fascinant, are resurse, si, Da, este un mediu foarte permisiv! Ingaduie structurari humanoide- hainele, instalatii purtabile – gadgeturi fashion, anvelope pentru orice- de la husa la ambalaj si obiect, si chiar opere sculpturale de anvergura, cum este si aceasta tapiserie monumentala a Magdalenei Abakanowicz.
imagine dintr-o expozitie la Tate Modern - "Fabrics and Fabrication"
In mod paradoxal, in termenii designului contemporan, a carui evolutie permite introducerea materialelor tot mai „inteligente” care se invecineaza deja cu since-fiction-ul, tehnicile traditionale si obiectele handmade par si mai fascinante prin luxurianta vizuala si incarcatura emotionala. Aviz amatorilor de fashion design – nu va opriti la lungimea unui tiv sau la stralucirea unui accesoriu, textilul are mult mai multe resurse de explorat!
Aceasta lucrare din seria „Abakans”, nu este numai puternica si monumentala, dar inca actuala… iar detaliile sunt pur si simplu incredibile!
cateva detalii
E uimitor impactul vizual si abilitatea artistului de a manipula obiectul textil, forta de a structura prin intermediul lui o spatialitate aparte. Si de a o oferi ca prilej de reflectie. Pentru ca in fata unui asemenea obiect, trebuie sa te opresti cateva minute. Fie ca ai o cultura artistica, fie ca nu. La un nivel mai complex, aceeasi intentie o intalnim in instalatiile moi ale lui Ernesto Neto, care, la fel, creaza un spatiu imaginar, cu care spectatorul poate interactiona vizual, tactil, si emotional.
Iar daca ne gandim ca lucrarile din seria „Abakans”, realizate de Magdalena Abakanowicz prin anii 60, prelucreaza si recicleaza textilul intr-o formula originala (artista a folosit aici franghii vechi culese din porturi, vopsite si re-impletite), dam peste o versiune avant la lettre a filosofiei modei contemporane, orientata spre reciclare si recontextualizare. Vezi linia artizanala de la Martin Margiela, WardeRobe de la Dr. Noki, pantofii Melissa. Si, mai ales, costumele Rozalb de Mura S/S 2010.
Martin Margiela…reloaded
Si eu, ca toata lumea (in ultima vreme), sunt (de multa vreme si inca) fascinata de creatiile MMM. De aceea am considerat important sa vizitez expozitia aniversara 20 Maison Martin Margiela, ultima data afisata in Londra, la Somerset House. Si pot spune ca a meritat „deranjul”… Asta, din mai multe motive, pe care le voi insira aici.
spatiu alternativ MMM
O data, m-am convins ca, in zilele noastre, MMM e un brand ca oricare altul de pe piata de consum a modei (oricum, a fost achizitionat de Diesel). Ceea ce nu este un lucru rau, daca nu ar exista intregul balast comercial, descris de albul excesiv si puzderia de manechine de atelier care completeaza peisajul. Am senzatia ca publicul de azi, mare amator de Margiela, ramane doar cu imaginea schematizata si superficiala, corespunzatoare ambalajului comercial. Pe urma, au trecut 20 de ani de la lansarea ciudatului si avangardistului designer. Deconstructivismul avangardei artistice a anilor 80 (Margiela, Kawakubo, Helmut Lang, Demeulemeester) a ajuns o chestiune de mainstream azi. In contextul designului vestimentar contemporan nu mai este nici nou, nici suficient.
Dar nu intentionez sa critic aceasta expozitie. Voiam doar sa delimitez orientarile „trendy” de valorile strict profesionale. Pentru ca toate aceste creatii au in primul rand o puternica incarcatura artistica la nivel plastic si conceptual, ilustreaza cateva experimente creative la limita, care ar merita inspectate de orice designer-to-be.
cateva experimente a la Margiela
Adasar, expozitia si-a facut treaba cum se cuvine, afisand elementele forte din atelierul Martin Margiela. Organizata pe mai multe sectiuni: „Tailoring/Shoulders”, „Incognito”, „Assemblage”, „Flat Garments”, „Trompe L’Oeil”, „Replica” etc. a reusit sa surprinda modul in care designerul abordeaza costumul si moda, problematizand aparentele vestimentare. Au meritat inspectate constructiile umerilor, variatiunile de tabi shoes, hainele plate, colectia artizanala, inversiunile pe scara de marimi (XXXL versus „A Doll’s Wardrobe”), siluetele…
Constructiile/deconstructiile costumului, solutiile vestimentare alternative, raportul intre bi si tridimensional, artificiile de trompe l’oeil, decontextualizarea si recontextualizarea pieselor vestimentare de baza, toate presupun o investigare serioasa a anatomiei hainei, si constituie provocari inevitabile in munca oricarui designer pasionat. Din acest punct de vedere cazul Margiela ramane unul exemplar. Si tot acesta este si motivul principal pentru care merita vazuta o expozitie Maison Martin Margiela!
(un)Fashionable cartoons
Il mai stiti pe Ed Grimley? si ale sale „misadventures”?
sau pe Betty Boop, inspectorul Gadget, sau Cyril Rictus?
Or parea toti acestia retro&so un-fashioned, dar raman unele din personajele cele mai creative (si funny) din istoria animatiei. Mie mi se pare chiar foarte fashion sa ai capul mare ca Betty Boop, Helena Bonham-Carter sau Edith Piaf, sa te distrezi arborand un look geek a la Cedric (vezi Les Amis Ratons), sau sa-ti modelezi coafura ca si Ed Grimley. What’ s fashionable, anyway?
Lux si poezie urbana
Aceasta fotografie, cu totul si cu totul speciala, face parte dintr-un editorial mai vechi din VMagazine(#61 „Let’s Do It All Over The World”). Imi place mult linia Givenchy by Riccardo Tisci, iar ipostaza de mai jos… ma lasa fara cuvinte.
Givenchy in VMagazine, photo Will Davidson
sursa img. : ilvoelv.com
