Iconic
The Dark Angel& the Bulb
Imi place Mariacarla Boscono (poate nu atat de mult cat lui Riccardo Tisci). O prezenta stranie- she’s the dark angel on the fashion scene. Iata cateva imagini dintr- un supereditorial din i-D magazine. Printesa, zapada de pe gene, silueta ca desenata… si becul! Clean fantasy- fotografii de Willy Vanderperre si un styling impecabil de Olivier Rizzo.
sursa imagini: fashiongonerogue
vezi si celelalte imagini din pictorial
Look masculin: Andreas Kronthaler sau Tony Ward?
Moda vorbeste despre tendintele din imbracaminte si lifestyle, despre iconuri si mutatii relevante in imaginarul vestimentar si corporal contemporan. Fiecare imagine, fiecare tendinta si directie vestimentara are un mesaj subliminal, si o semnificatie ca si construct cultural. Pentru o imagine de ansamblu asupra vestimentatiei si stilului masculin, tratate in detaliu si cu mult bun simt, va recomand cartea Barbatul si moda (de Adina Nanu si Ovidiu Buta). Iar pentru o imagine a masculinului contemporan la superlativ, ar trebui sa ne oprim putin asupra a 2 dintre barbatii iconici ai vremurilor noastre. I-am ales pe ei, pentru ca ne arata cum regulile sunt facute doar pentru a putea fi incalcate, pentru ca nu seamana cu nimic din ceea ce vedem zi de zi, la TV sau in paginile revistelor, pentru ca sunt intr-adevar speciali, tocmai pentru ca nu pot fi incadrati cu usurinta intr-o categorie precisa.
Pe Andreas Kronthaler, designer si sot al doamnei Vivienne Westwood, l-a vazut toata lumea in neobisnuita campania publicitara de la Westwood 2009 si 2010, fotografiata de Jurgen Teller, si avandu-i ca protagonisti pe Andreas+ Vivienne+ Pamela Anderson.
Pe Tony Ward, manechin si actor, il stim din celebrul videoclip al Madonnei- „Justify my love” (regizat de J. B. Mondino, si scandalos la vremea lui). De atunci au trecut multi ani, iar Tony ramane un sex-simbol si un fashion icon. L-am redescoperit recent intr-un pictorial din Wad Magazine, cu aceeasi fascinatie, pe care numai unicul si insolitul ti-o poate da.
BEST OF andreas
BEST OF tony
In doua moduri complet diferite, Andreas Kronthaler si Tony Ward constituie exemple semnificative in evolutia imaginii masculine contemporane. Pentru ca moda nu se rezuma astazi doar la hainele fashion, ci modeleaza corpuri „fashion”. Cu atat mai mult cand continutul este ambalat intr-o formula foarte personala. In acelasi timp, putem vorbi despre doua imagini antagonice ale masculinitatii contemporane : the bright side vs. the dark side. Stilul inseamna, dincolo de tendinte, o finisare extrema, pana la excentricitate, si un proces civilizatoriu. Desigur, bagajul genetic este la fel de important.
Fraulein
Ellen von Unwerth , una din fotografele importanate ale modei, isi reuneste opera sub forte sugestivul titlu- „Fraulein”, publicat recent de Taschen.
Ellen von Unwerth album
Ellen von Unwerth album
Din nou- glamour, fetite, panglici, codite si frou-frou-uri.
imagini de pe ViewonFashion Magazine
Fotografiile sunt totusi delicioase, fara a fi complet lipsite de substanta. Oricat de glossy si sexy ar parea, ele sunt emblematice pentru un anume stadiu din cultura corpului feminin contemporan, modelul femeii- fetita- papusa, intr-o lume dominata de jocuri, trucuri, fetisuri si fantezii. O realitate machiata si antrenanta- eternul vis corporal. Pentru ca:
„They’re Not Your Girls Next Door”
Ellen von Unwerth, ca si Betsey Johnson, reusesc sa ramana mereu proaspete si dezinvolte, si acolo sta imensa lor energie creativa.
putin din Hedi Slimane
Imaginile acestea sunt nu numai impecabile, dar sunt puternice si emotionante. Putini sunt cei care transcend limitele, si modele, pentru a ajunge in atemporal.
hedi's diary
hedi's diary
De aceea cred ca Hedi Slimane este pretios si inegalabil in modelarea viziunii asupra corpului masculin contemporan.
Poti vedea restul fotografiilor pe site-ul HEDI SLIMANE DIARY.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
*nu sunt superstitzioasa decat arareori. Dar simt imperioasa nevoie a unui spatziu intre fotografiile lui Hedi si imaginile de mai jos
tot din hedi's diary
Alice in Tzara lui Tim Burton
Alice in Wonderland e o poveste de poveste. Pe jumatate fascinanta, pe jumatate terifianta.
Probabil asta e si motivul pentru care a ajuns in lista lui Tim Burton. Mie imi place mult regizorul asta, si tocmai de aceea am gustat cum se cuvine fiecare imagine, culorile, stylingul si fiecare personaj in parte.
Insa, ceea ce gasesc eu cel mai fascinant acolo, e modul in care realul si fictivul sunt organic imbinate. Aceeasi galerie de personaje, pe care i-am vazut si revazut in Big Fish, Charlie and the Chocolate Factory, Edward Scissorhands, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street. De data asta Johnny Depp face pe palarierul nebun, Helena Bonham- Carter pe Regina de Rosu.
iconic Johnny
iconic Helena
Se pare ca simbioza indelungata dintre actori si regizor a lasat urme adanci. Nu se stie daca Tim Burton i-a creat mai mult pe ei, sau cei doi l-au facut pe Burton celebru si inconfundabil. Probabil amandoua. Pentru ca Johnny seamana in realitate cu un palarier amator de accesorii excentrice, iar Helena este papusa expresiva, romantico- grunge- chic, cu capul mare si silueta mignona. Normal, in film, Regina de rosu e poreclita „cap mare”.
Imaginarul lui Tim Burton are aceasta aptitudine speciala- el nu converteste doar fantasticul in termeni reali, ci reuseste sa transforme realul in fantastic.
Tim Burton continua sa spuna povesti la limita dintre realitate si fictiune, dar intr-un sens, el aproape ca face moda. Nu degeaba Johnny Depp a devenit un fashion icon, la fel ca si sotia regizorului- Helena.
Moda e doar un mediu perfect pentru convertirea imaginarului in realitatea cotidiana. Ar trebui tratata ca atare.
Cam la asta ma gandeam eu urmarind-o pe Alice 3D, captiva in tzara lui Burton.
