1st class salad
Anatomie si design la Katie Eary
Stim bine ca nu se poate face moda fara corp. Dar ce se intampla atunci cand anatomia strabate prin haine, si contureaza un discurs autonom? Ar putea prefigura asta o noua viziune asupra vestimentatiei contemporane? Katie Eary este un tanar designer britanic ale carei colectii s-au facut repede remarcate pe scena modei, si nu e greu sa intelegem de ce. In colectia de vara 2010, Katie Eary recurge la „lectiile de anatomie”, iar moda devine un instrument util pentru o radiografiere imaginara a corpului uman.
Katie Eary Spring/Summer 2010
Corpul are exigentele sale- anatomice, psihologice, tehnice, culturale. Costumele lui Katie Eary ma fac sa ma intreb daca anatomia umana poate fi transformata si intr-o tema „glam”?
Designerii revin mereu la aceste referinte corporale, asa cum s-a intamplat mereu la Martin Margiela, Chalayan sau Alexander McQueen. Sau cum se poate vedea si in unele colectii semnate Rozalb de Mura.
Un accesoriu la moda
image via dazeddigital
salad mix- some of my favorites
De ce eroii (si antieroii) prefera mastile? Si nu doar ei… Mie imi plac mastile anti- branding de la Dr.Noki, ador mastile improvizate (mascarea in sine e o improvizatie!), mi se par funny mastile de tipul 2 in 1 (protejeaza-te de virusi, si distraza-te!). Si mai e capul de gorila- un moment-cheie in filmul La Nana (foarte special) pe care l-am vazut anul trecut la TIFF! Tot la capitolul Supermasti intra si „instalatiile” creative semnate Nicola Formichetti, perucile si ochelarii de soare, valul si invelirea (profetul cu chip „invaluit” din povestea lui Borges sau invaluirea in negru la Diane Pernet)… e vorba in primul rand despre un concept tare- Identitatea, pe urma de styling, adaptari si alte jocuri creative in jurul lui.
Modei ii plac deghizarile. In moda, ca si in viata de zi cu zi, se poarta masca si mascarea. Doar ca, spre deosebire de haine, aici nu esti constrans sa porti numai „ceea ce ti se potriveste”. Dimpotriva, poti incerca exact ceea ce Nu ti se potriveste. Cu cat mai „nepotrivita” alegerea, cu atat mai cool efectul. Asa ca fii atent ce masca alegi pentru maine!
Negru pe negru – moda in detalii
„Hoinarind” pe net am dat peste un blog de fotografie contemporana, si apoi peste aceaste incredibile detalii:
detaliu1
detaliu 2
Aceste imagini (captate dintr-o expozitie Franck Sorbier, Guy de Malherbe, Galerie Vieille du temple, Paris) ilustreaza ceea ce poate deveni costumul, atunci cand este inteles ca opera de arta.
Cine e Franck Sorbier? Personal, il consideram un designer baroc si putin invechit; nu prea intelegeam in ce fel se intersecteaza creatiile sale cu universul Haute Couture. Trebuia sa vad aceste imagini, fotografiate de DavidRanc , ca sa inteleg mai bine de ce.
Franck Sorbier este designerul/ artizanul/ couturier- ul care isi impleteste povestea baroca din broderie, pene, dantele, paiete si rafie. Este designerul care o imbraca pe Mylene Farmer.
Un astfel de exercitiu negru pe negru, substantial si aproape organic, arata ca materia textila este un simplu instrument in mainile creatorului, si poate fi continuu prelucrata, pana ajunge la transfigurare. Un rol imporant joaca aici si fotografia, o lentila nu-atat-de-obiectiva, care converteste suprafata vintage intr- un efect contemporan. Mai mult, aceste fotografii reusesc sa evoce forta unei prezente umane. Fascinant!
Iris van Herpen
Tendinta constructivista persista serios in peisajul modei contemporane, si este sinonima cu o viziune specifica asupra viitorului vestimentatiei. Putem intalni astfel de costume chiar si in cadrul autohton, mai ales in randurile studentilor de la facultatile de moda, asa cum s-a putut vedea pe viu la recenta Cluj Fashion Week 2010. E vorba despre un imaginar vestimentar care s-a dezvoltat treptat pe filiera Thierry Mugler- Gareth Pugh, si ale carui resurse nu sunt nici pe departe complet epuizate. Vesmantul este concomitent lucrat ca suprafata- textura, volum si schelet, facand loc unui corp cu afinitati intergalactice.
Ma intreb daca acest lucru se suprapune intr-adevar unui viziuni credibile asupra costumelor viitoare, sau rezoneaza doar cu fanteziile unei epoci dominate de tehnologiile avansate, de corpuri imputernicite si de instalatiile vii de tipul Lady Gaga. Personal, consider ca un vesmant al viitorului ar trebui sa fie mult mai putin „constructivist”, si mai mult „asumat” pe post de o a doua piele. Dar moda este un etern spectacol, si ce poate fi mai spectaculos decat aceste exercitii volumetrice care transforma siluete si sustin un trup protezat si extrapolat?
Materia vestimentara a modei este permisiva, iar exercitiile „textile” de tipul Iris van Herpen sunt de luat in considerare. Pentru ca designeri ca Iris van Herpen dezvolta aceeasi tematica, dar o fac intr-o maniera personala, la modul profesionist, ireprosabil.
Iris van Herpen work
Van Herpen este un designer olandez, absolvent de ArtEZ Art Academy, un designer care a lucrat cu Viktor&Rolf si Alexander McQueen. Spre deosebire de alti designeri futuristo- constructivisti, Iris van Herpen este vizibil pasionata de corp si de miscare, iar volumetrile ei sunt intotdeauna flexibile, lucrate pentru a potenta trupul mai mult decat a- l pun in forma. Si acesta este unul din atuu-rile ei, dincolo de talent si aptitudinile deosebite care o fac usor de remarcat.
Schitele de moda
Cum ne imaginam ca ar trebui sa arate o schita de moda?
Felipe Oliveira Baptista vs. Giles Deacon
Pe mine nu m-a incantat niciodata ideea de a invata sa desenezi dupa manuale, oricat de specializate ar fi acestea (si se gasesc mii de astfel de retetare!). A desena o silueta sau a- ti schita o idee de moda inseamna cu totul altceva. Am postat aici 2 desene de designer: o schita a tanarului Felipe Oliveira Baptista (un designer exceptional, asupra caruia voi mai reveni), iar cealalta semnata de , deja celebrul, desi nu foarte bine intelesul, designer britanic Giles Deacon.
De la prima vedere, acestea imi confirma ceea ce banuiam demult- moda (la cel mai intim nivel) nu are de-a face cu imaginea reprodusa tehnic si sistematic, ci cu libertatea de exprimare a gandurilor si fanteziilor personale. Iar aceasta este diferita pentru fiecare dintre noi in parte , si nu se poate invata dupa anatomiile artistice, sau dupa manualele de genul ” cum sa facem un desen de moda”. Giles Deacon insusi, marturisea intr-un interviu mai vechi din i-D Magazine, cum a fost admis la St. Martins Academy, dupa ce si-a prezentat caietul de schite: ” I’d made some sheep with conkers for tails. I’d made a slate book which had tonnes of line drawings and weighed a tonne. But they looked quite nice. I think they thought I was just some rural lunatic. Which was probably true„.
Moda este mai putin despre anatomia „clasica”, si mai mult despre postura, metamorfoze, avataruri si conexiuni, despre neobisnuitul inserat in cotidian.
Mai jos, am pus schita unui copil, care mi se pare la fel de „fashion”. Totul se rezuma la talent si viziune- to be open-minded. Pe urma, munca, echipa, entuziasmul, problemele „tehnice” si tot restul…
Codruta Agavriloaiei- 7 ani
Christopher Kane
Christopher Kane, daca nu stiati inca (desi presupun ca stiati), este tanarul designer absolvent de St. Martins, noua revelatie a modei britanice, New British Designer of the Year 2007, noul designer din spatele liniei Versus, si alte laude si titulaturi.
Mie mi se pare pur si simplu extraordinar, prin felul in care intelege sa faca haine. In primul rand, nici una din colectiile sale nu seamana cu cea dinainte- si acest lucru e remarcabil intr-un context in care s-a ajuns la un manierism extrem in moda, poate din pricina strategilor de brand. Apoi prin tehnicile si materialele pe care le foloseste, niciodata obisnuite, niciodata aceleasi: o data corpuri cu bandaje fluorescente, altadata imagini din „Planet of Apes” (Tim Burton), vara asta o banala fata de masa in carouri… Christopher Kane mai are si o maniera personala de a seduce privitorul- care la inceput e iritat, contrariat, chiar agresat, pe urma ramane pur si simplu fascinat ( desi nu am participat la saptamana modei de la Londra, cred ca efectul live este si mai puternic, iar daca nu, atunci ramane imaginea :)).
Colectia toamna iarna 2010 e una din cele mai reusite, atragatoare, si purtabile. Pentru ca hainele trebuie sa fie in primul rand purtabile! Motivul decorativ abordat a fost broderia, extinsa pe suprafetele din piele si lac, mixata cu dantele. Exotic versus black. Ceva contemporan care se intersecteaza cu tehnicile traditionale, si trece totodata de stilul folk si gipsy.
Romance with a twist- iata de ce-i spun 1st class salad!
imagini via style.com
Recycling, recycling…
Cum sa iti reciclezi propriile haine, sau cum sa le reciclezi pe ale altora? Iata o chestiune care se dezbate din ce in ce mai des. De la manualele de genul Reconstructig Clothes for Dummies, pana la formulele personale, sau la abordarile mai conceptuale ca cele de la DrNOKI (Nokis House of Sustainability).
Best of DrNoki
DrNoki (un derivat dragut de la IKON) isi desfasoara activitatea sub umbrela „House of Sustainabilty”, facand aluzie la un spatiu fictiv in care hainele sunt „tratate” si „reabilitate”. Mizand exclusiv pe reciclarea pieselor vestimentare, si pe specularea calitatilor estetice si simbolice ale acestora, designerul lucreaza cu piese ready-made, no name sau apartinand unor branduri deja consacrate. Mastile elaborate care completeaza outfit-urile, reprezinta inca un manifest impotriva cultului celebritatii si a suprematiei brandurilor.
Recycling is a kind of fantasy salad.
