Luminite
Colectia Rodarte Toamna/ Iarna 2010, pe langa binecunoscutul stil al surorilor Mulleavy, ne readuce in atentie un aspect important din evolutia vestimentatiei contemporane- pe cat de simplu pe atat de surprinzator. Pantofii creati special de Nicholas Kirkwood pentru Rodarte, cu luminite implantate in tocurile elegante, care se aprind in vreme ce pasesti, reusesc sa imbine notiunea de 1st class design cu aceea nota de umor, care, dupa parerea mea, astazi este imperios necesara.
Bun, acum ce trebuie sa retinem de aici? Daca suntem intr-atat de obsedati de moda, putem ori sa achizitionam o pereche de pantofiori magici de la Rodarte ( dar asta ne va costa scump), ori sa ne intoarcem la vechii L.A. Gears, care faceau furori prin anii 90, introducand pentru prima oara conceptul led-urilor rosii inserate in talpa pantofilor sport.
Iar daca nu suntem fashion victims, dar destul de curiosi in ceea ce priveste vestimentarea, inovatia si tot ce se intampla in general, tot putem ramane cu ceva. Moda ia adesea o turnura comica, sau puerila, dar pana la urma e vorba despre un fapt simplu si firesc- un om paseste! Si vrea sa fie observat! Nu despre asta vorbeste intotdeauna moda, si intreaga cultura in care traim? Toti ne simtim amenintati de cel mai mare pericol- acela de a ramane in anonimat. Asta imi aminteste de celebrul videoclip „Billie Jean” al lui Michael Jackson. Numai ca acolo, la fiecare pas, se lumina o dala sau o treapta. Aici „se aprinde” un obiect vestimentar, si prin extensie, un personaj.
Si acesta este, in esenta, rolul designului, care nu trebuie sa fie numai „bun” si „functional”, dar mai ales, emotionant. Pana la urma totul se rezuma la acelasi lucru- la magia clipei si la autenticitatea prezentei.
Maison Martin Margiela
Cum spuneam vizavi de tendintele pentru vara 2010, I don’t give a bleep on „military”, „navy”,” country” etc. Si e valabil pentru oricine vrea sa ramana cu mintea limpede, speculativa si creativa.
Si daca tot vorbim de chestii „creative” sa revenim asupra cotroversatei colectii MMM pentru vara 2010. Se pot citi review-uri, in mare parte scandalizate si dezamagitoare. Foarte bine; daca nu ar ma exista discutii, controverse si dezamagiri (ale criticilor si publicului neavizat), ar inseamna ca totul este mort, pierdut, cel putin referitor la modul in care au fost proiectat de la bun inceput intregul concept vestimentar MMM.
Martin Margiela, ca si Rei Kawakubo de la Comme des Garcons, a fost unul din pionierii deconstructivismului vestimentar, care si-a facut intrarea pe scena modei prin anii 80. Hainele erau gandite in serii mici, o productie restransa bazata exclusiv pe concept si creativitate in defavoarea laturii comerciale de mainstream. Daca aceste costume confectionate mai mult artizanal si ilustrand o estetica foarte personala, gandite ca manifest impotiva a ceea ce avea sa devina o industrie a luxului, structurate pe detalii atipice si adesea ironice, au ajuns dupa 20 de ani sa fie considerate musthave-uri (chiar si in Bucuresti), atunci colectia de vara 2010 reprezinta un adevarat statement . Fie ca invizibilul Martin Margiela s-a retras sau nu, colectia aceasta agreseaza bunul-simt comun si ridica noi semne de intrebare. Pana la urma, este filosofia casei.
A, hainele acestea nu sunt „frumoase”? Nu le-ati purta la un cocktail sau pe covorul rosu? Dar cand au fost produsele MMM gandite pentru asa ceva? E-adevarat, in ultima vreme casa Margiela s-a comercializat extrem sau s-a prostituat, reediteaza continuu aceleasi body-uri nude din perioada Tailor Dummy’s outfit, a scos un parfum „Untitled” si se ocupa chiar de decoratii de interior. Adica s-a extins.Insa se pare ca n-a murit ca si concept. Nu inca.
Nu sunt critic de moda, si vorbesc mai degraba ca designer si ca obsevator neatins de sindromul fashion addicted. Pe mine aceasta colectie chiar m-a impresionat din anumite puncte de vedere. Care, repet, sunt strict personale.
- rochia poster
body poster
Mai stiti posterele alea uriase cu peisaje exotice, cu care, inainte de revolutie, foarte multi isi tapetau peretele din living sau din dormitor? Sigur, in Romania totul avea alte conotatii, ele simbolizau un fel de paradis interzis. Dar la fel raman si acum posterele paradisiace ale reclamelor de la agentiile de turism, cu promisiunea vacantelor in Maldive sau Bora Bora. Iar daca nu mergi des pe-acolo, ai putea macar sa-ti procuri o rochie de la MMM, sau un body. Ceea ce n-ar fi nimic neobisnuit, daca acestea ar avea o forma mai „normala” si nu ar parea drapate necorespunzator (chiar necivilizat) pe corp!
un fel de body
toate imaginile sunt de pe style.com
Poate ne vine greu sa ne inchipuim ca am putea purta vreodata asemenea haine, si asta e din pricina cliseelor vestimentare cu care am fost deja indoctrinati. Poate nici chiar Lady Gaga nu ar purta ceva din colectia asta, sau poate ca da…ramane de vazut.
Dar, in fond, conceptul este ingrozitor de simplu, minimal, si pana la urma inovator! Va amintiti ce solutie a gasit Scarlett O’Hara cand trebuia sa se vada cu Rhett al ei, si nu mai avea nici o rochie buna la indemana? A folosit draperiile de la ferestre, unicul material cava mai ochios care-i ramasese prin preajma.
Si-atunci ma intreb, intr-o vreme in care moda ar trebui sa se reinventeze, si oamenii ar trebui sa se focalizeze mai mult pe idei si nu pe carpe sau pe sclipici, de ce pare atat de deplasat sa gandesti o colectie din hartie si folie de plastic, unde cateva piese par a fi confectionate din patura de pe pat sau din posterul de pe perete? Mai ales daca esti o casa renumita pentru viziunile avangardiste?
ce se mai poarta?
Oricarui designer i se pune la un moment dat penibila intrebare „si acum, ce e la moda?”
Spun penibila, dar ar trebui sa spun facila, delicata, ciudata intrebare. Pentru ca o asemenea intrebare te poate pune in incurcatura. Ce sa-i spui omului, ce se gaseste acum prin magazinele pentru mase si prin revistele de shopping, ce s-a prezentat la saptamanile modei, ceea ce te preocupa personal si te incanta, sau ceva evaziv, ceea ce si-ar dori cu-adevarat s- auda?
Asa ca depinde intotdeauna de interlocutor; daca nu e persoana care sa fie sensibila la nuante si concepte inovatoare, fa un rezumat a ceea ce se poate gasi prin magazinele din mall- la Zara, Mango, Motivi, Tiffosi etc. Deci spune-i ca se poarta:
1. military
jachete, snururi si epoletzi
2. western- country & co
volane, carouri, floricele, detalii handmade
3. navy
dungi matelot, bleumarin, embleme amiral
4.sporty
bumbac, sosete lungi, sepci, tricoturi melanj
Dar in realitate, se poarta mai mult de atat; e la moda sa fii creativ, sa cauti lucruri inedite, si ceva mai personale.
Asa ca, n-ar fi rau sa eviti cele de mai sus, mai ales daca le gasesti pe toate rafturile, in cantitati uriase, scumpe si prost finisate, copiate si rascopiate dupa saptamanile modei, si care, dupa ce au facut inconjurul lumii de mai multe ori, au pretentia sa se mai cheme „moda”.
Fraulein
Ellen von Unwerth , una din fotografele importanate ale modei, isi reuneste opera sub forte sugestivul titlu- „Fraulein”, publicat recent de Taschen.
Ellen von Unwerth album
Ellen von Unwerth album
Din nou- glamour, fetite, panglici, codite si frou-frou-uri.
imagini de pe ViewonFashion Magazine
Fotografiile sunt totusi delicioase, fara a fi complet lipsite de substanta. Oricat de glossy si sexy ar parea, ele sunt emblematice pentru un anume stadiu din cultura corpului feminin contemporan, modelul femeii- fetita- papusa, intr-o lume dominata de jocuri, trucuri, fetisuri si fantezii. O realitate machiata si antrenanta- eternul vis corporal. Pentru ca:
„They’re Not Your Girls Next Door”
Ellen von Unwerth, ca si Betsey Johnson, reusesc sa ramana mereu proaspete si dezinvolte, si acolo sta imensa lor energie creativa.
putin din Hedi Slimane
Imaginile acestea sunt nu numai impecabile, dar sunt puternice si emotionante. Putini sunt cei care transcend limitele, si modele, pentru a ajunge in atemporal.
hedi's diary
hedi's diary
De aceea cred ca Hedi Slimane este pretios si inegalabil in modelarea viziunii asupra corpului masculin contemporan.
Poti vedea restul fotografiilor pe site-ul HEDI SLIMANE DIARY.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
*nu sunt superstitzioasa decat arareori. Dar simt imperioasa nevoie a unui spatziu intre fotografiile lui Hedi si imaginile de mai jos
tot din hedi's diary
GA- GA
GA- Ga, Cra- Cra. Stiti povestea cu cioara vopsita?
Lady Gaga e genul careia ii place sa se deghizeze cand in porumbel, cand in fazan, cand in papagal, flamingo sau orice pasare de bun-simt. Uneori chiar pasarea-paradisului. Si-n acelasi timp nu face parte din aceste minunate specii…
Pentru ca bunul- simt nu rezoneaza cu creativitatea, Lady Gaga e creativa si e cool- 100% contrafacuta, atat de contrafacuta incat devine autentica.
So, that’s the glamour baby!
best of GA GA
Alice in Tzara lui Tim Burton
Alice in Wonderland e o poveste de poveste. Pe jumatate fascinanta, pe jumatate terifianta.
Probabil asta e si motivul pentru care a ajuns in lista lui Tim Burton. Mie imi place mult regizorul asta, si tocmai de aceea am gustat cum se cuvine fiecare imagine, culorile, stylingul si fiecare personaj in parte.
Insa, ceea ce gasesc eu cel mai fascinant acolo, e modul in care realul si fictivul sunt organic imbinate. Aceeasi galerie de personaje, pe care i-am vazut si revazut in Big Fish, Charlie and the Chocolate Factory, Edward Scissorhands, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street. De data asta Johnny Depp face pe palarierul nebun, Helena Bonham- Carter pe Regina de Rosu.
iconic Johnny
iconic Helena
Se pare ca simbioza indelungata dintre actori si regizor a lasat urme adanci. Nu se stie daca Tim Burton i-a creat mai mult pe ei, sau cei doi l-au facut pe Burton celebru si inconfundabil. Probabil amandoua. Pentru ca Johnny seamana in realitate cu un palarier amator de accesorii excentrice, iar Helena este papusa expresiva, romantico- grunge- chic, cu capul mare si silueta mignona. Normal, in film, Regina de rosu e poreclita „cap mare”.
Imaginarul lui Tim Burton are aceasta aptitudine speciala- el nu converteste doar fantasticul in termeni reali, ci reuseste sa transforme realul in fantastic.
Tim Burton continua sa spuna povesti la limita dintre realitate si fictiune, dar intr-un sens, el aproape ca face moda. Nu degeaba Johnny Depp a devenit un fashion icon, la fel ca si sotia regizorului- Helena.
Moda e doar un mediu perfect pentru convertirea imaginarului in realitatea cotidiana. Ar trebui tratata ca atare.
Cam la asta ma gandeam eu urmarind-o pe Alice 3D, captiva in tzara lui Burton.
Viktor & Rolf in 2010 – Luati si o felie de tort!
Viktor & Rolf s-au instalat de la bun inceput in topul designerilor cu adevarat creativi. Si pentru mine asta este sinonim cu a reusi sa fii mereu surprinzator. Si la fel de convingator.
Pana la urma Moda este numai un mediu artistic oarecare.
foto via www.todayandtommorow.net
Daca tortul lui Martin Margiela de la colectia aniversara era cam rasuflat (in sensul pozitiv, fireste) , cel de la Viktor & Rolf e unul proaspat si foarte delicios. Mai ales ca este construit din sute de metri de tull bine insiropat. Cine crede ca aceste outfit-uri sunt pur si simplu nepurtabile, n-are decat sa se imbrace in continuare cu mica rochie neagra si accesoriile aferente.
Sa ne gandim ca, pentru a fi concepute si puse in practica, aceste rochii au avut nevoie de ceva tehnica si, mai ales, de multa imaginatie. Si atunci de ce n-am folosi inca putina, ca sa le putem purta? Nu pe covorul rosu, ci la un party intre prieteni. Preferata mea e mica rochie galbena 2 in 1 ( fiindca ar putea functiona ca si outfit sau pe post de fotoliu 
)
